Hoţul strigă hoţul (" Ce e val, ca valul trece"...)

Ipocrizia umană (parşivenia) ia naştere de foarte timpuriu, o vezi la copiii care plâng când nu sunt bagaţi în seamă, la cei care se tăvălesc pe jos. "E mic, mama, ce dragutz e! " În clasele primare deja ăi mici dau cu pâra la mămici acasă, dacă profesoara i-a dat o notă mică pe merit:El a "ştiuuut...doamna e rea, zbiară la ei " şi îi favorizează pe alţii. Părintele dintr-o frustrare personală îşi crede puiul, o bălăcăreşte pe "ţoapa aia", profesoara, care : "ai văzut-o cum a venit la şedinţă?!.." Mă rog, sunt şi profesori slab pregătiţi, pedanţi, esterici.. La rândul lor se mai bagă, deşi nu-i treaba lor, în ora altui coleg, mai cere caietul vreunei copile pe care o are el la meditaţii, "mi-a spus că le-ai zis că nu ştiu ce"... Între dânşii să se plece până la urmă.. Este o luptă acerbă în toate instituţiile, o luptă pentru faimă, recunoaştere şi în primul rând pentru bani, privilegii. La rândul tău, chiar de eşti bun şi muncitor, se poate spune că eşti "lacom", că eşti "rău", ţi se caută nod în papură. Dacă iubita ta e delicată şi cu bun simţ se poate spune că e "mutulică", sau cam "nepregătită pentru viaţă". Dacă e veselă şi deschisă e "ocoşe", sau "curvulice". Eşti hăituit, stresat, umilit până cedezi, ca după aceea să ţi se impute lipsa de concentrare, faptul că nu eşti capabil să-ţi îndeplineşti îndatoririle. Manipulare, caţele nu au alceva de făcut. Câţi sunt drepţi? Ipocrizie este şi în literatură, unii dintre aşa-zişii mari scriitori studiaţi în şcoală au scheleţii lor în dulap. S-a scris la comandă, s-a scris pentru că ideea aia le favoriza interesele şi nu din motive morale. Cultul peronalităţii.. La nivel mai înalt, în politică acelaşi lucru. Un partid prost, care a jefuit ţara e succedat de altul, care "îndreaptă" greşelile, iar apoi face exact aceleaşi mârşăvii. Istoria e ciclcă. Antonescu e executat, iar regele exilat de comunişti, ca apoi Ceuşescu să fie executat mai departe. Un partid e înlăturat de altul care a reuşit să-şi atarga masele de partea lui, promiţându-le marea cu sarea. De creduli nu ducem lipsă. Odată ajunşi la putere se uită tot ce s-a promis. Sunt sătul de farisei! Dacă urmăreşti istoria, asta s-a întâmplat dintodeauna. Şi încă ţine! Dacă eşti prst se râde de tine, dacă eşti inteligent eşti urât, cum spunea Lennon. Totul e o aparenţă. Se ceartă, se invocă "dreptatea", "respectul", se folosesc foarte des cuvinte fără legătură cu contextul, cuvinte ca "pensie", "mărirea salarilor". "Hoţul strigă hoţul". Dar până la urmă "fiecare pasăre pe limba ei piere", sau "toate se întâmplă dintr-un motiv", iar ce e adevărat nu moare niciodată, adevărul o să iasă la suprafaţă ca undelemnul. "Ce e val, ca valul trece"!..