Blăstămat să fie
Cel cu păcat mare,
Cel ce lăcomeşte
Şi lumii greşeşte!
Cel care clădeşte
Şi cari nu gândeşte,
Cel care, când trece,
Arde, pustieşte,
Cel care, când vine,
Fură şi întină,
Cel care nu ştie
Pune temelie!
La care ridică
Casă din năsip
Valul să i-o spele
Tot câte un pic!
Să fie mâncat
De păcatul greu
Ăla bucuros
De ce nu-i al său!
Şi blestem amar
Viaţa să îi fie
De mai mult înhaţă
Decât i se vie!
Cel ce stăpâneşte
Ce-i al tuturor
S-ajungă să facă
Voia cioclilor!
Iar acela care
Lumea îngrădeşte
Spânzurat de poartă
Lumea îl găseşte!
Cela care asupreşte
Junghiurile-l scormoneşte!
Cela care pizmuieşte
Vederea îl părăseşte!
La care-i vorba minciună
Limba să îi facă bubă!
Să se lege blestemu'
De omul care nu-i bun,
De cine-o păcătui
Şi om nu o şti a fi!
_-_At_The_Fountain_(1897).jpg){kind=small}
3 comentarii:
Comisare, Doina aceea m-a lasat fara cuvinte. Ms fain ca ai postat-o...nasol ca nu stim ce muzica buna avem la noi in tarisoara :(
Ms, comandante. Aveam multe lucruri minunate si autentice in tara asta si eu la ele incerc asa ma raportez. Poate de aceea nu pot sa parasesc Romania. Se incearca sa se distruga valorile autentice romanesti, sa se ascunda, sa se inlocuiasca cu muzica asta mizera de acuma "sexy". Insa eu consider ca daca gandesti un pic nu iei ce iti dau unii si altii de-a gata, sapi putin dupa lucrurile adevarate. O sa-ti mai trimit si alte piese de muzica traditionala romaneasca, adevarate bijuterii.
De acord, ca de obicei. Plus ca sentimentul de satisfactie e mult mai intens daca obtii ceva "muncit" decat daca obtii ceva "de-a gata".
Astept sa vad ce piese mai postezi :D Spor!
Trimiteți un comentariu