Cu greu..

Cu greu am reuşit să-mi ascut
creionul, iubito, pentru că poeţii
care nu mai cred nu scriu!,
nu crede pesimiştii, deşert e viaţa,
dar chiar şi el cu oaze e presărat,
şi nu doar cu ape sărate şi fete morgana,
în astă lume Porpora si Handel au creat!
Deşert e viaţa pentru cel ce trăieşte
în deşertăciune, pentru noi munte e,
pădure, plină de fiare şi ape pure
ce sapă granitul în drumul spre mare..
urcuşuri anevoioase, coborâşuri cu bolovani,
frenetic, de-a dura.
În braţele tale obosit m-am strecurat
în noapte, trupul tău reperabil, minunat,
plin de secreţii, l-am baut, m-am uns, l-am sărutat.
Mai împresoară-mă cu mirosul vinovat,
nu-ţi ascunde transpiraţia de sub brate, mirodenie a iubirii,
ca Psyche, c-ai venit în grabă
să mă vezi şi-ai asudat.
Nimic nu ne rămâie ascuns,
zâmbindu-mi ruşinos, ai încredere,
căci ne suntem dragi..
lasă-mă să-ţi ridic încet braţul mic
şi să-ţi ling, de mămică şi copil, subsuoara!