marți, 28 februarie 2012

Nu le pasă

                                                 Cât de penibil trebuie să fii să te uiţi la televizor ( să te mai uiti ) , la Antena 3 sau B1, sau la oricare alt post de televiziune, şi să aştepţi o schimbare în bine pentru tine! Românul ( şi nu numai el ) trebuie să înţeleagă un lucru simplu şi esenţial: celor de la putere NICI MĂCAR NU LE TRECE PRIN CAP să schimbe ceva pentru binele lui!  Nu le pasă absolut deloc de el. Dacă lumea ar înţelege acest lucru simplu, ar putea fi un început. Eu cred că Băsescu, sau oricare alt preşedinte, nu relizează nici măcar o dată de-a lungul unui mandat că el e pus acolo să reprezinte o ţară, nişte oameni care îl plătesc, că rolul său e de a-i păstori pe aceşti oameni. Iar dacă acceptăm că  la un moment dat politicienii au un moment de trezire a unei forme de conştiinţe, înlătură gândul rapid, scuturându-se  ca de fiorii unui gând absurd ( ca în filmuleţul "Fallen Art"). Omul politic are un singur gând: consolidarea puterii. El este la rândul său parte dintr-o ierarhie asupritoare, demonică, din   care  dorinţa de bine a populaţiei este exclusă, tot ce poate face şi tot ce urmăreşte în fiecare clipă e să reziste pe această scara ierarhică  cât mai mult ( cu alte cuvinte să se ţină bine de putere ) şi să urce cât mai sus pe ea. Fiind asuprit  de cei situaţi mai sus pe scară, loveşte la rândul său în cei situaţi dedesubt. Doreşte să se tragă de şireturi cu cel de sus şi exclude orice formă de nivelare de planuri cu cel de jos, ca în fabula lui Grigore Alexandrescu, "Câinele şi căţelul". Nu sunt adeptul vreunui egalism social ca cel comunist şi nu neg o formă de ierarhizare a lumii. Această ierarhizare este însă naturală, nu impusă. Omul politic şi social extrem încearcă să-şi impună autoritatea, nu să îşi câştige respectul. Vrea să domine cu orice preţ, să-i conducă pe ceilalţi prin forţă, teroare, limitare. Strămoşii săi sunt lupii sălbatici. Umanitate şi morala în cazul lui sunt excluse. Instinctul îi dirijează acţiunile, scopul lui în viaţă este puterea, vorba minciuna, discursul demagogie, realizarea supremă este gloria spre care tinde febril până în ceasul morţii. Este negator al tuturor valorilor şi apologet ai brutei, megaloman. Este nihilist, doar pentru a-şi motiva atrocităţile, crezând de fapt că totul i se cuvine şi că are drept de viaţă şi de moarte asupra lumii. E de obicei slab, frustrat, iar singura lui formă de incandescenţă este o lumină radioactivă, fanatică. Doar că mai e ceva de care el nu ţine cont. Unii îl numesc Dumnezeu. Eu îl numesc Natură. Legilor date de guverne li se adaugă legile naturii. În istorie fanatismul n-a biruit. Tot ce a fost val a trecut ca valul. A dăinuit doar ce a avut o bază solidă. Politicianul ar trebui să păstreze în minte ce spunea Napoleon, cum că gloria e trecătoare iar obscuritatea veşnică. Aş mai adăuga că ce e animal, moare ca şi animalul, singur la marginea pădurii înfrânt, detronat de alţii ca şi el. Acestea ar trebui să fie pentru el un început. Un început de sfârşit al fanatismului.

0 comentarii: