Despre minciunile de pe facebook

                 Pe facebook.com toată lumea este fericită. Indiferent că sunt heavisti sau manelisti ( gusturile în muzică "nu se discută" ), toţi au prieteni, se distrează de bubuie, merg cu maşini tari, au o viaţă aventuroasă, călătoresc prin străinătăţi, merg la nunţi şi cumetrii unde toată lumea e spirituală şi mirii simpatici, mor de distracţie şi râs pe la baluri mascate. Dar în esenţă totul e o aparenţă ( interesant paradoxul ), aparenţa şi arttifialitatea de care e plină lumea şi pe care nu mă mai satur să o critic. Omul de rând, şi acesta este unul din semnele sale distinctive, preferă mai degrabă să meargă pe stradă cu un picor rupt decât cu un pantalon rupt, cum zicea americanul Thoreau. Cei cu esenţă nu se tem să fie ceea ce sunt. Omul inferior încearcă să salveze aparenţele. Blestemul lui e că dacă i se întâmplă să fie un pic mai neîngrijit, îi mere buhu în tot satul. Şi asta fac cu toţii pe facebook: încearcă să-şi dea impresia că au o viaţă. Copiii lor sunt frumoşi şi veseli, mamaie de distracţie, parinţii super de treabă, unchiul cool, viaţa lor un continuu motiv de bucurie şi distracţie. Mă uitam pe facebook la pozele aşa zişilor rockeri. În eşenţă nu sunt decât aceiaşi comuni. Pozele rockerilor le-ai putea clasa tematic: semnul cool al diavolului ( sau al iubirii sau naiba că nimeni nu ştie ce înseamnă, dar oricum îţi permite să te strâmbi pe el şi să te simţi tare, un clişeu de altfel ), o ală temă: bem cu prietenii multe beri şi pipăm multe ţigări, ceea ce e cool, o altă temă care o găseşti multiplicată la infinit pe net: hug-urile, îmbrăţişările cu toată lumea. Toată lumea se iubeşte cu toată lumea. Cu tipi şi tipe pe care i-ai cunoscut pentru prima dată în speluncă şi cu care o să rămâi de acum înainte doar la stadiul ce "ceao", cu colegi de la lucru cu care nu prea ai nimic de în comun, cu tipi noi care au venit şi ei pe la cabană, cu prietena unei amici de-ale tale  etc.. Oricum, trebuie să dai impresia că ai multe cunoştinţe, mulţi prieteni, stă în instinctul animalic de supravieţuire. M-a distrat o caricatură în care un tip îi spunea unei tipe: "Vezi, câteodată viaţa chiar poate să fie cum apare pe facebook! ". Nu apar pe facebook nici decepţiile în dragoste ( dacă nu folosesc cuvinte prea mari ), oricum, nu apare nici tipul care îmi place de mână cu prietena mea cea mai bună, nici scandalul cu mama că mi-am pus cercel pe nu ştiu unde, nici perdaful ce mi l-a tras şeful, nici scandalul cu soţul că nu avem bani să plătim rata, nici că mă spetesc muncind, ceea ce face facebookul, să o spunem pe şleau, o mare minciună. Cei cu pozele draguţe nu mai prostesc pe nimeni, pentru că aici nu e prezentată viaţa, ci cum şi-ar dori unii să le fie viaţa.