Dragoste mare ( Doină )

Frunză verde de trifoi,
Ce dragoste-am avut noi!
Fragedă când te-am aflat,
Viaţa ani mi-ai minunat.
Frunză ţepi de pălămidă,
Soartă rea şi fără milă!
Dar eu mult am pătimit,
Când norocul a pălit!
Cine vina a purtat
Eu ani mullţi m-am măcinat.
Cu ceva noi de-am greşit,
Trebuie c-am ispăşit,
Numa că nu m-am scrântit,
Doru cât m-o chinuit.
Şi tu-ai zis că ai plătit,
Şi că-n Iad tu ai trăit
De când noi ne-am despărţit,
Raiul de când o fugit.
Greu de tot eu am spăşit
Vina că mult te-am iubit,
Că a noastră dragoste
Vrut-o-am ca stelele,
Limpede ca apele,
Lină ca şi visele.
Noi am vrut un colţişor
Unde trece-al nostru dor,
Unde clar să ne iubim,
Departe de tot să fim.
Dară astă lume rea
Apa tulburatu-ne-a.
Vrut-am să plecăm în lume,
Am fi mers, da' n-aveam unde,
N-aveam unde să găsim
Loc curat să ne iubim.
Departe de-ai noşti părinţi
Şi de zalele lumii.
După ani te-ai măritat
Doară de m-ai fi uitat!
Repede te-ai dezlegat,
Pacaea tot nu ai aflat.
Mândru prunc tu ai născut
Pe care şi noi l-am vrut.
Zică lumea fără rost,
Ştiu eu bine ce o fost!
Dacă încă ne iubim,
Cumva poate-o să răzbim,
La piet iară să te ţin,
Sufletul să-l încălzim.