La Tocile

Frunză galbenă dumbravă,
De treci Cisnădia-n grabă,
La Tocile la cabană,
Tre' să treci şi prin livadă.
Drumul tu odată-l laşi
Şi o iei printre copaci.
Prin frunziş ori prin zăpadă
Liniştea acol te cheamă.
Când de-oraş ai ostănit
Crângul tot el te-o păzit,
Merii te-or împrejmuit,
Cerul te-o acoperit.
Când plăcut e pe afară
Pui ceaunul să se ardă,
Să găteşti fără de grabă,
Relele ca să mai piară,
Şi mai torni şi o rachie,
Gândul rău să nu mai vie.
Şi-ncă una din Zalău
Să uiţi ultimul gând rău.
Şi-apăi zi-i cu fluieru',
Chitara-i la pretenu'!