Mircea Badea

                     Mircea Badea e talentat ( şi un talent ). Mircea Badea e spontan. Mircea Badea e inteligent, are inteligenţa tipului mai răsărit ( sau care doar a răsărit ) din periferia bucureşteană. Are capacitatea de a pătrunde absurdul unor situaţii şi de a se frustra din cauza aceasta, de a le prezenta cu umor şi savoare. Are limbariniţă, se agită, gesticulează, devine interogant cu feţe ascunse în spatele camerelor, îşi dă palme peste cap la mare artă precupeţească. Stilul său este al tipului cuminte ce a asimilat o atitudine şmecherască, amestecată cu o formă de analiză interprtetativă a evenimentului politic şi cotidian. Mircea Badea este însă tendenţios. Dacă ar fi trăit în perioada interbelică i s-ar fi adresat regelui cu "majestatea dumneavoastră", iar dacă ar fi trăit pe vremea comunismului ar fi scris la Scânteia unde i-ar fi desfinţat pe inamicii ideologiei partidului. Normal ar trebui să nu se poată privi în oglindă, iar conştiinţa întinată să-l înnebunească. Mircea Badea este însă adaptabil. Minte şi se minte. Primeşte directive şi le respectă cu rigurozitate în dorinţa de a dobândi faimă şi Toyote, spre marea mândrie a familiei care probabil îl văd de succes. Mircea Badea e laş, pentru că nu are curajul să critice şi metehnele celor din partida opusă partidului de la guvernământ. E foarte posibil, însă, ca Mircea Badea să trecă, ca orice val. La următoarele alegeri, din ineficienţă sau, în caz contrar, din inutilitate. După Mircea Badea nu v-a rămâne nimic.