Cum putem face?

Cum putem face să fim feiciţi?
Nesimţită politichie,
vulgară şi avidă burghezie,
mă umpleţi de dezgust.

Iubita mea, câtă mizerie!
Departe cu tine aş vrea să fiu,
să ne mulţumim cu puţin
şi esenţial,
departe de acest carnaval.

Într-o căsuţă mică, cea mai mică,
primăvara să ne hrănim cu stevie şi urzici,
direct din pământescul Paradis,
să-ţi pun în păr flori de câmp,
trupul mic să ţi-l strâng,
dar să şi muncim.

Scabroase caractere,
îmi tulburaţi apele mele,
mă umpleţi de fiere, de ameţeli, de smintire,
sunt plin de vărsături,
ireale păreţi, din Infern parcă coborâţi: e posibil?

Ziceţi că am eu ceva cu voi?
Nu ştiu cum să vă evit,
ascuns în scorbura mea, şi de aici vreţi
să mă scoateţi,
minciună e vorba voastră,
interesul ideal,
de brută manifestările.
Alte conotaţii daţi la tot ce zic, la tot ce fac,
mici caractere..

Mă urâţi pentru că vă sunt sunt oglindă..
Vă detest pentru că sunteţi răi şi nedrepţi.
Vreţi să-mi luaţi chiar totul.


Cum putem face să fim fericiţi?