Găsi-voi?

Găsi-voi drumul înapoi spre acel stadth al sufletului meu, Hermannstadt,
oraş de peste păduri, sacru şi obscur?

Handel însuşi pare a fi locuit aici.

Pe pavajele-i nu poţi merge decât în spleen sau în extaz..
-O, dragi prieteni, cât am mai împărtăşit al sufletului nostru năduf şi înalte trăiri,
în parcul de la cetate, protejaţi de ziduri, înarmaţi cu o carte
şi o sticlă-n celălalt buzunar!

Cât de singur câteodată, cât vânt şi umezeală prin frunza putrezită iarna,
iar turnurile, giganti morţi de oftică, neclară minte zbuciumată!

- Dar vai! altădată, cât de palpabilă te-nfiinţai pe bancă între ziduri,
şi niste păsări de undeva cântau, cămaşa-ţi albă, miresmă de trup delicat,
atât de clar te percepeam, din culori stridente, mintea-mi electrizai,
mă doreai, nu mă îngrozea trecerea clipei,

în ea doar Eram!

Găsi-voi drumul înapoi spre acel stadth al sufletului meu, Hermannstadt,
oraş de peste păduri, sacru şi obscur?
...Iar după ce te sărutam, flancaţi de ziduri, protejată în braţele mele, de copăcelul ca o tufă ascunşi,
ochii spre zidul roşu-i ridicam,
- O! clipe fericite!