Cimitiriul din Ocna Sibiului ( Doină )

Frunză verde de urzică,
Sus pe deal se ved-o criftă.
Colo-n două mari progadii,
Dorm românii şi maghiarii.
Hodinesc somnul de veci,
Iar deasupra păsări trec.
Păsări trec în slăvi senine
Şi sfinţesc pe morţi în tihnă.
De urci hula cu pălan,
Dai de casa lu' Lupean,
Bată-l, că de când îl ştim,
Cu străbuni fost-a vecin!
Poarta cimitirului
E dincol' de casa lui.
Gard şi tufă-mprejmuiesc
Cimitirul românesc.
Până-n vârf de deal departe
Sunt morminte-mprăştiate.
Cu cheptare şi cu ii,
Îngropatu-s-au sub glii,
Oamenii ce-au pătimit,
Datoria-u împlinit.
În progadia de la ţară
Trandafiri şi lăcrămioare
Pe morminte-au răsărit,
Pentru cei ce-au chinuit.
Da' de treci tufe cu spini,
Dai de flori ca de lumini,
Viaţa fost-a şi frumoasă
În ograda bătrânească.
Viaţa fost-a cu mister
Col’ pe Visa la ocner.