Mă chinui să vină primăvara

Sunt ca vremea din ultimele luni,
din decembrie până acum, la mijlocul lui aprilie:
tot mă fac că vine primăvara.
Au fost câteva zile frumoase, cu soare, în care
m-am simţit dându-mă cu bicicleta,
am fost prin dumbravă şi am cules urzici.

Însă iarăşi s-a stricat vremea şi apoi iară primăvara a mijit,
dar s-a înnorat din nou şi din nou.
Ultimele zile au fost de-a dreptul reci,
mi-am coborât bocancii din debara
(am crezut că nu-i mai dau jos pân' la anu').
Mi-am pus tenişii uşori să mai aştepte.

Cum mă mai fac primăvară,
câte un pic de speranţă, ca un pic de soare,
şi iarăşi dă frigu cu vânt şi ploaie!

De ar fi zăpadă, m-aş da cu sania.
Dar şi aşa, o să-mi iau o bluză în plus
şi umbrelă, iar când ajung acasă
o să-mi fac lumină şi căldură.
Iar dacă vii şi tu, o să mă încălzesc în braţele tale
ca de o rază de soare.

Ei, lasă! Primăvara tot va veni,
todeauna vine, chiar şi vara.
Măcar o perioadă..